Aseara (3 martie), la Gala Premiilor Gopo, Anamaria Marinca a castigat premiul pentru Cea mai buna actrita in rol principal, pentru interpretarea din filmul regizat de Cristian Mungiu, “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”.

“4, 3, 2” este o drama despre un avort ilegal, a carei actiune se desfasoara in 1987. In film, Anamaria Marinca o interpreteaza pe Otilia, o tanara a carei decizie de a-si ajuta prietena are un pret nebanuit.

Intr-un interviu acordat recent unei publicatii straine, actrita a vorbit despre filmarea “4, 3, 2”, care, alaturi de “Moartea Domnului Lazarescu”, a contribuit la inceputul unei noi epoci pentru filmul romanesc.

I: Aceasta este prima ta colaborare cu Mungiu?

A.M.: De fapt, a fost pentru prima data ca am vorbit cu el. Ne cunosteam – in Romania nu este prea dificil sa-i cunosti pe toti din industria filmului – dar nu vorbisem niciodata pana atunci. Dar se pare ca am lucrat destul de bine impreuna.

I: Otilia este un personaj complex. Cum ai intrat in pielea ei?

A.M.: Nu cred in nicio metoda folosita de actori – nu sunt genul acela de artist. Pur si simplu incerc sa inteleg situatia si personajul si sa ma adaptez. Intotdeauna ma gandesc la personajul meu pornind de la mine. Si daca ma transform in altcineva, atunci e bine. Este un proces foarte complicat si foare intim.

I: Erai mica in perioada la care face referire “4, 3, 2”. Ai amintiri din perioada comunista?

A.M.: Nu aveai voie sa simti nimic. Nu aveai voie sa vorbesti despre nevoile si dorintele tale. Totul trebuia soptit. Totul era ascuns. Eram cu totii parte a acestui regim, in care la suprafata, totul trebuia sa fie perfect.

I: Unii observatori au identificat un “Nou Val” in industria filmului din Romania. Esti de acord?

A.M.: Toata lumea foloseste aceasta sintagma, “Noul Val”. Dupa parerea mea, adevarul este ca vorbim despre o noua generatie – pentru ca toti sunt atat de diferiti. Si asta este foarte important. Si vorbim si despre o noua generatie de actori.

(I.D.)