Andreea Marin Banica a lansat o noua campanie sub egida PAMPERS-UNICEF. Este o campanie menita sa stranga fonduri pentru vaccinarea anti-tetanos a copiilor din tarile sarace din Africa.

Inainte de lansarea acestei campanii, Andreea Marin Banica a efectuat o calatorie in Republica Centrafricana, dupa care s-a intalnit cu celebra actrita Salma Hayek, ambasadorul international al campaniei PAMPERS-UNICEF.
 
Rezultatul documentarului realizat in Republica Centrafricana il veti putea urmari pe 1 noiembrie, de la ora 19.15, intr-o editie speciala a emisiunii Corinei Dragotescu de la Realitatea TV.

La scurt timp dupa lansarea campaniei PAMPERS-UNICEF, Andreea Marin Banica a acceptat sa ne acorde un interviu. 

Andreea Marin Banica a lansat o noua campanie, sub egida PAMPERS-UNICEF. Pentru cei care inca nu stiu despre ce este vorba, sa incercam sa dezvoltam putin.
Andreea Marin Banica: Campania ne invata ca altruismul nu e doar un cuvant din dictionar care suna bine, ci depinde de noi sa fie o realitate.
 
Ea se desfasoara la nivel mondial si este si randul Romaniei sa se integreze acum in randul tarilor civilizate, care imbratiseaza ideea de a invata ca poti cumpara un produs necesar copilului tau (de exemplu, un scutec sau pampers, cum s-a impamantenit) stiind ca o parte din bani sunt folositi pentru a vaccina impotriva tetanosului un alt copil, dintr-o tara in care acesta este un lux nepermis si duce la moartea atator copii, doar pentru ca au avut nenorocul de a se naste pe un taram extrem de sarac ce nu le ofera, practic, o sansa la viata.

La noi acasa, vaccinul este o obisnuinta, nu mai este demult o grija, caci e gratuit, poate de aceea nu mai constienzam ce ar insemna pentru copiii nostri sa nu mai existe aceasta posibilitate de a-i proteja.
 
Romania este in stadiul in care trebuie sa devina constienta ca, daca in urma cu ani buni doar astepta ajutor din afara, acum e o datorie de suflet sa stie si sa ofere.

Avem si noi destule necazuri acasa si, totusi, trebuie sa invatam sa ne pese si de lumea din care facem parte.

Cum, de pilda in campania "Zambet pentru Asia" ingenuncheata de tsunami am strans o suma fara precedent, eu nu ma mai indoiesc demult de generozitatea romanilor, de capacitatea lor de a vedea mai departe de propriile probleme.

Anii au mai trecut si din ce in ce mai multi romani au invatat ca e timpul sa se considere cetateni ai lumii si ca o gandire ingusta de tipul "de ce sa-i ajut eu pe altii? Sa ma ajute ei pe mine!" nu te ajuta sa evoluezi, dimpotriva.

E bine de stiut ca aceasta campanie va dura pana la inceputul anului viitor, cand ma voi intoarce in Africa pentru a vedea cum sunt implementate fondurile adunate, dar mai cu seama vom avea multe actiuni paralele prin care Pampers si UNICEF vor ajuta si copiii din Romania, nu numai pe cei mult mai saraci si lipsiti de aparare din alte colturi de lume.

Cum a fost calatoria in Republica Centrafricana? Ca om care a vazut acele imagini, la lansarea campaniei, recunosc: trebuie sa ai curaj sa mergi in acea lume, uitata parca de toti.
Andreea Marin Banica: Republica Centrafricana este o tara macinata de criza pe mai multe planuri.

De mai mult de zece ani, conflictele armate au devenit realitatea locului, cele mai afectate regiuni fiind cele din nordul tarii unde fortele rebele si trupele guvernamentale continua razboiul.

Totusi, in ultimele luni, asa-zisii Coupeur de Route (banditii organizati) ataca avand ca principal target civilii, familiile.

Fura si ard casele, rapesc copiii si fac omucideri. Peste 295.000 de oameni au fost dizlocati fortat, dintre acestia 196.000 ramanand in tara si 98.000 s-au refugiat in Cameroon, Ciad sau Sudan.

Aceste dizlocari in masa si devastarea infrastructurii publice au facut ca mii de oameni sa traiasca direct in natura. In ultimele luni, a avut loc si un atac asupra persoanelor din echipa UNICEF.

Un vehicul UNICEF a fost atacat pe 21 februarie in timp ce calatorea intre Bangui si Bossangoa (una dintre cele mai sarace zone), adica exact calatoria pe care am facut-o si noi, dar cu mai mult noroc,  de aceasta data.

Pe 10 martie, o ambulanta a unui NGO international a fost incendiata de un om inarmat neindentificat, femeia pacient fiind ucisa.

Aditional la instabilitatea cronica, saracia pune serioase probleme de supravietuire. Tara aceasta e una dintre cele mai slab dezvoltate 10 tari din lume, iar mortalitatea materna si a copiilor sub 5 ani este printre cele mai ridicate din Africa.

Accesul la apa, la curent electric, la serviciile de sanatate, la macare de buna calitate- toate acestea reprezinta un lux, malnutritia fiind pe primul loc intre problemele copiilor.
 
Alte probleme majore sunt  bolile grave (precum malaria, SIDA, tetanosul, peste 110.000 de copii au ramas orfani din aceasta pricina) si lipsa unei baze educationale, in 2005 numai o treime dintre copii facand scoala primara. In nordul tarii, sistemul educational a fost practic sters de conflictele armate.

In 2007, UNICEF a lansat o campanie nationala de vaccinare impotriva tetanosului in Guinea- Bissau.

Au fost vaccinate 330.000 de femei aflate la varsta fertilitatii. Multe dintre aceste femei nu mai avusesera sansa sa fie vaccinate.

Exista multe marturii care dovedesc cat de important este acest vaccin care a devenit deja un lucru firesc pentru altii: "Acum un an mi-am pierdut copilul. Era un baietel. A trait numai cateva zile si avea convulsii", spune Nafi in varsta de 20 de ani, insarcinata in 7 luni. Acest vaccin e o sansa acum pentru ea.

E greu de imaginat ca aceste morti ar putea fi impiedicate atat de usor. Dar e posibil, UNICEF si Organizatia Mondiala a Sanatatii cred cu tarie ca tetanosul matern si neonatal pot fi eliminate pana in 2012.
 
Pampers sustine UNICEF in lupta sa impotriva tetanosului matern si neonatal. Astfel, prin campania 1 pachet = 1 vaccin lansata de Pampers si UNICEF atat in Romania cat si la nivel mondial, pentru vanzarea fiecarui pachet Pampers, avand sigla UNICEF, va fi donata suma necesara cumpararii unui vaccin. Banii stransi vor fi folositi pentru a vaccina impotriva tetanosului un copil dintr-o tara in care acest vaccin este un lux nepermis.

Cum se vede Africa, o zona in care saracia atinge aspecte extreme, prin ochii unei persoane publice care, cel putin la nivel teoretic, este lipsita de grija zilei de maine?
Andreea Marin Banica: In multe locuri, un taram arid, unde speranta la viata este nedrept de redusa pentru copiii care nu sunt cu nimic mai prejos decat ai nostri, dimpotriva, sunt isteti, au potential, invata rapid o limba straina sau ceea ce le aduci ca noutate ca ei sa evolueze, absorb informatia pe care le-o oferi ca pe un burete, sunt simpatici, se bucura de micile surprize placute ale vietii sau pur si simplu de atentia unui om venit de departe cu toata inima, stiu sa aprecieze ajutorul si sa-ti ofere prietenia lor, sa imparta cu tine putinul lor, nu cauta sa profite de tine cum ar fi, poate, firesc, pentru niste oameni care in cea mai mare parte a timpului sunt infometati si chinuiti de neajunsuri.

Vad Africa mea, cea pe care o port in suflet si la care ma intoc mereu, ca pe o lectie de viata pe care cei ce o ignora nu au decat de pierdut pentru propria intelegere a realitatilor profunde in viata.

Care au fost cele mai grele momente din timpul acestei calatorii? Andreea Marin Banica: Intalnirea cu paianjenii cat pumnul de mari de pe peretii incaperii in care am dormit, lipsa electricitatii sau a legaturii cu lumea prin telefon sau internet, somnul cu ochii pe jumatate deschisi sub plasa care ne apara de posibile insecte purtatoare de virusi, ore in sir de calatorie pe drumuri pline de gropi pana in zone parca uitate de Dumnezeu si mai ales vizita la spitalul de copii care ne-a frant inimile.

Oricat de tari am fost pana atunci, am plecat plangand de acolo, fara a fi melodramatici. Eram parinti si nu e usor de suportat o realitate pe care nici nu ti-o poti imagina pentru copilul tau.

In Romania, totul se rezuma la barfa, can-can si murdarie. Cel putin asa se vede din media. Va reusi aceasta campanie sa sensibilizeze sufletul romanilor? E clar ca vor fi multi cei care vor spune: "ce ma intereseaza pe mine de copiii din Africa, am problemele mele".
Andreea Marin Banica: Exista multi oameni cu suflet, al caror interes pentru barfe si murdarie este pus in umbra de cel pentru o viata curata, sanatoasa.

Ati fost in sala cand a fost pus pe ecran in premiera filmul realizat in Africa si ati simtit reactia celor prezenti, pe care si eu aveam indoieli ca ii voi face sa inteleaga macar jumatate din ce am cunoscut nemijlocit in acel colt de lume.

Si asta pentru ca m-am gandit ca sunt oameni care lucreaza in companii si au o situatie financiara buna, care le permite sa fie atat de departe de durerea unei realitati de care poate nici nu vor sa stie mai nimic.

Ei bine, m-am inselat. A fost foarte multa emotie si aplauze la final. De obicei, un documentar care tine de o realitate cruda, necosmetizata prin diverse artificii cinematografice, nu primeste aplauze, cel mult da de gandit audientei si te rasplateste cu o tacere plina de inteles.

Dar efectul a fost unul profund de aceasta data, asa am simtit, cel putin. Aplauzele erau imbinate cu emotia privirilor si asta m-a miscat, pentru ca am inteles ca mesajul a ajuns acolo unde trebuia: la inima oamenilor. 

Si mai e ceva:  daca tot ai grija de copilul tau cum o faci in mod normal cumparandu-i scutecele necesare oricum si in acelasi timp ai constiinta ca, fara un efort in plus, ajuti si un alt copil pentru care esti poate singura sansa la viata, de ce sa nu simti ca esti o mica parte dintr-un efort care poate schimba o lume in bine? 

Si sa stiti ca aceasta campanie nu e pentru cei care gandesc in acesti termeni: "de ce sa-i ajut eu pe altii? sa ma ajute ei pe mine".

E pentru oameni care au depasit nivelul elementar de educatie (vorbim de o scoala a vietii aici) sau care au mult mai mult bun simt decat orgolii sau inconstienta. 

Pentru cei care au familii si stiu ce inseamna neprevazutul care iti poate zdruncina echilibrul fragil in viata cand cineva drag primeste o veste grea, nu pentru cei care au doar grija hainelor de firma si a mondenitatilor, ca unic instrument de asezare pe o scara a valorilor in ochii celor din jur.

Aceasta e o miscare pentru oamenii care inteleg ca o atitudine distructiva nu ajuta pe nimeni, ca a sta cu mainile in san nu ne ajuta nicidecum sa evoluam.

Ii las pe altii sa gandeasca campanii pentru categoria de nihilisti pe care nu-i sensibilizeaza nimic.

Si care te mai si trag la raspundere ca nu faci bine cand tu faci ceva, ca nu-i consulti daca ai voie sa ajuti si copii aflati in afara tarii tale, dupa ce atatia ani asta ai facut: ai muncit voluntar, in paralel cu propria profesie, din convingere, pentru a face lucruri bune pentru copiii din Romania.
 
Si acum trebuie sa le ceri permisiunea lor sa faci mai mult. Situatia are chiar umor, nu-i asa?


Sa vorbim putin si despre intalnirea cu Salma Hayek . Pe blog ai scris ca a fost un soi de "dragoste la prima vedere". Cum e ea ca om, departe de luminile Hollywood-ului?
Andreea Marin Banica: O tipa valoroasa, pur si simplu. Vorbeste liber excelent, are lipici la audienta, stie sa foloseasca exemple simple si cuvintele potrivite pentru a-ti comunica exact ideea pe care o are in minte, dealtfel e si producator de succes, nu doar o actrita care stie  sa zambeasca frumos si sa-si puna trupul in valoare.

Care, apropo, e foarte bine proportionat, iti face placere sa privesti o femeie la un an dupa ce a devenit mama care nu e nici pe departe slaba, dar stie sa se miste in asa fel incat ochii barbatilor sa ramana atintiti asupra ei.

E dulce, calda, feminina, inteligenta si un profesionist in adevaratul sens al cuvantului.

Dupa o astfel de experienta marcanta, cum a fost aceasta calatorie, ce sentiment traieste o mama atunci cand isi revede copilul?
Andreea Marin Banica: Cum iti privesti propriul copil dupa o astfel de experienta, cat de nerabdator esti sa il strangi in brate si cat de multa recunostinta ai in suflet pentru ca s-a nascut intr-o tara in care e mult mai aproape de speranta, de viata, decat de un sfarsit prematur si nedrept, nu va pot spune in cuvinte.

Acum, la cateva luni de la "departarea" de televiziune, cum se vede aceasta industrie? Dupa ani de zile de succes, la care corelam aceste deplasari alaturi de UNICEF, se poate vorbi despre o schimbare de optica?
Andreea Marin Banica: Sunt fericita ca nu am ajuns sa fiu unul dintre personajele dependente de atentia obtinuta datorita televiziunii, am stiut intotdeauna ca valoarea mea e in mine insami, pentru ca am trecut prin momente de cumpana in viata in care am fost pusa in situatia de a construi totul de la 0 si atunci am invatat ca mintea, imaginatia, creativitatea, pe acestea nu mi le poate anula nimeni. 

Am facut o alegere pentru sufletul meu, dupa 15 ani de efort fara pauza, practic: ceva ce nu mai traisem niciodata, o bucurie minunata care nu trebuia traita printre picaturi - aceea de a fi sotie si mama.  

Usor usor, dupa 3 luni de pauza totala, pentru ca sunt o fire energica, am recuperat si m-am implicat in proiecte mari, dar am pastrat un echilibru care m-a facut pur si simplu fericita intre familie si partea profesionala.

Faptul ca interesul fata de ceea ce fac a ramas la fel de mare, ba in anumite momente chiar exagerat, cred eu, din pacate, spune ceva despre faptul ca exista si profesionisti dincolo de granitele unei anumite televiziuni, dincolo de distributia lor intr-un anumit tip de program, intr-un anumit context.

Exista oameni care te intereseaza pentru ca ii urmaresti de multa vreme si  o vei face in continuare pentru ca nu te-au dezamagit , pur si simplu.
 
Pentru ca si-au urmat drumul drept si cu convingere lasand apa sa curga, cainii sa latre pe marginea drumului, crezand in ideile lor. Pentru ca greutatile nu i-au doborat. Pentru ca te inspira.

Ma bucur sa fi castigat un statut unic in peisajul televiziunii din Romania:  acela de jurnalist independent de televiziune, care e apreciat, invitat sau ofertat de posturi diferite pe proiecte distincte, pentru ca singura stampila pe care o port nu este aceea a unei televiziuni anume, ci  a profesionalismului cu care mi-am dus la capat proiectele de-a lungul timpului, fie ca a fost vorba de cea mai longeviva emisiune de succes de dupa Revolutie, de campanii umanitare de amploare puse la punct de la A la Z, cand cuvantul "campanie" nici nu era inventat in televiziunea de la noi, sau de filme documentare si interviuri in jurul lumii, facute la standarde National Geographic sau Discovery si nu filmate cu camera de pe umar printre doua plimbari in vacanta de vara.

Cei care cunosc culisele acestei meserii stiu sa faca diferenta, sa vada nuantele si in ultima vreme si publicul a inceput, privind programele posturilor dinafara, sa stie ce inseamna de pilda un documentar bun de pastrat in arhiva personala, in raport cu un asa-zis documentar, adica o lipitura de imagini succesive filmate experimental, fara un scenariu bine pus la punct, bun de pacalit amatorii.  

Pe scurt, e frumos, ma bucur, la 33 de ani, de mana lui Dumnezeu pe care o simt pe umarul meu. Si fac tot ce pot sa o merit.

In ultimul timp, Andreea Marin Banica are o comunicare cu fanii exclusiv pe blog. Exista diferente intre cei care iti scriu pe blog si cei care comenteaza articolele din ziare? Ma refer la editiile electronice. Am senzatia sincera ca vorbim despre doua lumi paralele.
Andreea Marin Banica: Eu  nu comunic exclusiv pe blog cu oamenii care ma plac, dar e adevarat ca am reusit sa fac din aceasta casa virtuala a mea un loc in care sunt asteptati si au inceput sa stie ca sunt bine primiti oameni din intreaga lume, nu doar din Romania, interesati sa intre in reteaua de comunicare si prietenie pe care am creat-o.

Intra insa si pe blog destui oameni care au opinii potrivnice si eu nu ii cenzurez, dimpotriva, unii ma ajuta sa vad si o alta fata a lucrurilor si sa evoluez.

Altii ma distreaza, altii ma lasa rece, altii imi amintesc faptul ca nu toti suntem la fel, pur si simplu. 

Care ar fi mesajul pentru cei care ataca orice initiativa a unei persoane publice, doar de dragul de a ataca?
Andreea Marin Banica: Sunt alte "vedete" (imi repugna termenul, de asta am folosit ghilimelele de rigoare) care simt nevoia sa intre in polemica mereu si sa dea replici acide sau sunt de parere ca orice samanta de scandal e buna in final, pentru ca le aduce o oarecare atentie sporita din partea publicului.

Le las pe acestea sa propage mesaje catre acesti, sa le spunem oameni, cu care dealtfel impart acelasi aluat.

Eu am senzatia ca pierd timp pretios explicand cuiva, care e din start rauvoitor, ceva ce oricum nu va intelege niciodata, pentru ca e pornit clar pe ideea ca nu vrea sa inteleaga.
 
Si atunci de ce atata zgomot pentru nimic? Principiul meu e acesta:  replica mea e mereu o noua realizare. Un pas inainte. Ei vorbesc, eu imi vad de treaba.
 
Cine greseste si cine are de castigat pe termen lung, cine lasa ceva in urma, asta vom vedea dupa ani, cand tragem linie si vedem cu ce si-a ocupat vremea fiecare.

Nu mai sunt la varsta la care vreau sa demonstrez ceva, nu cred in utopia conform careia te poate iubi toata lumea. Am ales un drum. Il urmez, pur si simplu.

Tot pe blog, am citit ca pregatesti inca o campanie, pe langa aceasta. Despre ce este vorba?
Andreea Marin Banica: Urmatorul proiect se va derula sub umbrela Fundatiei "Pretuieste Viata" este dedicat femeilor din Romania si dreptului lor la o viata demna, bine informata, educata, este un proiect care are si o latura umanitara si care le invata pe femeile din Romania unde sa caute informatiile care le sunt necesare in problemele pe care le intampina si ideea mi-a venit cand ma aflam la Bruxelles, pentru a o intervieva pentru revista Business Woman pe Rodi Kratsa Tsagaropoulou, Vice-presedinte al Parlamentului European si o femeie in adevaratul sens al cuvantului de la care am avut multe de invatat.
 
De cand am devenit mama, o multime de femei mi-au scris fie pe blog, fie pe adresa Fundatiei "Pretuieste Viata" ridicand probleme la care nu m-am gandit pana atunci, pentru unele am avut raspuns, pentru altele nu, dar m-am gandit ca increderea pe care ele au investit-o in mine trebuie sa se reflecte in ceea ce as putea face in viitor pentru femeile din Romania.

Nu in ultimul rand, intr-o intalnire extrem de interesanta la sediul Natiunilor Unite, am intalnit femei din diferite organizatii care lupta pentru drepturile femeilor si m-am simtit vinovata ca nu stiam ca exista atatea minti intelepte care actioneaza, insa, separat si n-ar fi rau sa ne unim fortele.

Astept orice sugestie de la cititoarele dumneavoastra care ar putea ajuta in aceasta directie. Cred ca cel mai la indemana este blogul meu, www.andreeamarinbanica.acasa.ro, sau adresa fundatiei mele, pretuiesteviata@gmail.com.

Exista sanse ca Andreea Marin Banica sa revina la activitatea cu care sute de mii de oameni s-au obisnuit? Cea de televiziune?
Andreea Marin Banica: Niciodata sa nu spui niciodata. Deocamdata ne revedem cu documentarul impresionant din Africa, sambata pe 1 noiembrie, la 19.15, in editia speciala a Corinei Dragotescu. 

Va astept cu inima deschisa!  Apoi va astept cu o surpriza placuta la o alta televiziune, dar toate la timpul lor.

Andrei Vulpescu

Credit Foto: Blog Andreea Marin Banica