Pentru cei care au urcat mai tarziu in Laptarie, cine este Antoaneta Cojocaru?
Antoaneta Cojocaru: Sunt actrita, am terminat facultatea in 2001, am jucat intr-o gramada de piese, am luat si destule premii... iar acum joc Hell.

Cum e sa nu stii inainte de spectacol daca vine lumea sau nu?
Antoaneta Cojocaru: Nu e usor. Si totusi, tin foarte tare la spectacolul asta, pentru ca mi se pare ca se potriveste al naibii bine cu societatea in care traim si cu toate starurile astea care sunt pompate non-stop. Pana si in mediul pur artistic se intampla asta... De aceea mi se pare ca mesajul din "Hell" e foarte actual. Sunt multi care prin faptul ca se drogheaza devin vedete.

Limbajul cool si marcile se invata usor. Cum e cu drogurile? Apropo, ce trageti pe nas in timpul piesei?
Antoaneta Cojocaru: Zahar praf... (zambeste)

Auu... Si e misto?
Antoaneta Cojocaru: La inceput e aiurea, insa pe parcurs te obisnuiesti. Asa o fi si cu drogurile. Nu stiu...

Te-ai interesat sa vezi daca creeaza dependenta?
Antoneta Cojocaru: Sincer nu, dar ma indoiesc de acest lucru (rade)

In timpul spectacolului chiar ma gandeam cum Dumnezeu Asociatia Anti-Drog premiaza un spectacol in care actritele trag pe nas lucruri?
Antoaneta Cojocaru: Pai poti sa duci o lupta anti-drog si asa. Eu nu cred ca spectacolul este anti-drog. Oricum, toate campaniile de pana acum cred ca au fost gresite, pentru ca s-a mers pe mesajul "nu fa asta".

Da cum e sa joci niste tripuri pe care nu le stii?
Antoaneta Cojocaru: M-am documentat foarte mult. Am vazut foarte multe filme, am vorbit cu consumatori, am facut multe reportaje... Cel mai clar mi-a fost atunci cand am vorbit cu consumatorii. La un moment dat chiar mi s-a si aratat cum se face. Cu toate acestea, inca am dubii si nu stiu daca joc ce trebuie.

"Subiectii" pe care i-ai consultat au fost la spectacol?
Antoaneta Cojocaru: Au venit, da. La sfarsit mi-au spus ca le-a placut spectacolul.

Pe mine m-a socat paralelismul personajului tau: Hell care trage pe nas vs Hell care sufera. Cum e treaba asta?
Antoaneta Cojocaru: Noi am pornit de la ideea ca ceea ce se vede proiectat este un jurnal al lui Hell, realizat in momentul in care iubitul ei, Andrea (Cristi Iacob), a murit. Ea practic povesteste ce a trait. Si romanul este scris la persoana I. In roman nu exista povestea asta cu jurnalul, dar ne-am gandit ca da bine, pentru ca este singurul personaj din toata piesa care se salveaza la final.

Cum e lucrul cu Cristi Iacob ? De la masa pare un personaj dificil...
Antoaneta Cojocaru: Eu m-am impacat foarte bine cu Cristi. Este un partener extraordinar care ma ajuta incontinuu. Este un actor care s-a indragostit de proiect si a fost extrem de generos.

Fara indoiala, Hell ataca o zona in dificila a societatii. Partea proasta este ca nici filmul nu ajunge in zona asta. Cand o sa renuntam la filme despre revolutie si la limbajul controlat ca sa nu se supere boborul? Romanul oricum vorbeste vulgar non-stop...
Antoaneta Cojocaru: Stii ce nu se intelege si mi se pare trist? Ca limbajul dintr-o piesa nu este folosit neaparat pentru a atrage publicul. Aici, limbajul vulgar subliniaza aceste caractere si povestea mea. Daca prima parte nu ar fi atat de dura, partea a doua nu ar avea cum sa te emotioneze. Lumea asta exista sub ochii nostri... peste tot. Din fericire, oamenii aplauda la final si asta inseamna ca nu jucam degeaba.

Tu nu ai jucat numai in zona teatrului independent. Cum te-ai descurcat doar din meseria asta?
Antoaneta Cojocaru: Asa este. Pana la 27 de ani pot spune ca am facut foarte mult teatru. Pana acum am jucat la Bulandra, la National, la Green Hours, ArCuB, la Comedie, aici, la Laptarie. Am jucat peste tot unde s-a putut. Eu traiesc doar din teatru. Sigur ca premiile mari nu-ti asigura traiul decent. Ele sunt doar o confirmare fara de care chiar nu se poate. Sunt un semn care-ti arata ca esti pe drumul cel bun. Oricum se poate trai din teatru in ciuda afirmatiilor generale. In afara de Laptarie, mai joc in doua spectacole la Metropolis, voi mai face unul cu Chris Simion , mai am doua spectacole la Green Hours... Deci exista de munca. Uneori am si trei repetitii diferite pe zi. Dar nu ma plang... Daca muncesti mult, chiar poti trai din teatru. Desi am facut si film si televiziune, alegerea mea a fost clara: teatrul!

Pentru 2007 ce inseamna mai precis chestia asta?
Antoaneta Cojocaru: Pai mai multe roluri... Asa, la o prima strigare, pot aminti spectacolele: "Agamemnon" in regia lui Radu Nica, la Metropolis, "Cum as putea sa fiu pasare", in regia Ginei Lazar, "Iulia Hasdeu", un spectacol in care voi avea rolul principal şi "Alergatorul" tot la Metropolis.

Andrei Vulpescu