Salut Marius, spune-mi repede ceva despre tine... de incalzire

Marius Leonte: Salut, ce vrei sa stii, intreaba-ma ....o sa-mi fie greu, vad ca-mi stii deja numele.

Pai in prima faza as vrea sa stiu ce ai vrea tu sa stiu despre tine

Marius Leonte: Sunt un artist matur, putin cam blocat, putin cam speriat incep sa inteleg ce dracului am facut pana acum, pornesc in viitor fara plan (asta am invatat, cu siguranta) ma uit in urma cu placere, nu as spune cu satisfactie.

Stai... am spus de incalzire... tu spui tot? Zi-mi de blocaj, de ce speriat?

Marius Leonte: Blocat pentru ca pe voi aproape ca v-am convins....in ce ma priveste eu de abia acum ma intreb....e adevarat? e important? ce simt,ce cred? ce fac? prietenul meu m-a atentionat ca uneori ma mint cu asa naturalete incit imi este extrem de usor sa-i conving pe ceilalti. Si atunci....

Speriat?

Marius Leonte: Ca nu cumva sa fiu cu adevarat blocat.

Cred ca te alinti, dar iti sta bine. Zi-mi cu arta.

Marius Leonte: Am un prieten artist, mare..Marcel Bunea, care cand a fost intrebat la randul lui ce e arta, a raspuns pertinent: arta?...e mai grea.

Lasa-l pe Bunea, ala e destept, zi-ne de tine

Marius Leonte: Eu cred ca arta este arta atunci cand, privind sau atingand sau gandindu-te la un obiect, desen, instalatie sau mai stiu eu ce, simti ca si cum ai fi o femeie goala noaptea in padure, te atingi cu pielea de un stejar batran. Sau te simti ca atunci cand barbat fiind, ai noaptea in brate o fiinta catifelata, iar dimineata afli ca ai dormit cu o pantera.

Da... zi-ne despre fiintele tale, te intreb ca orice om, cum construiesti, cum iti gandesti sculpturile? Si de ce se numesc fiinte? De unde vin?

Marius Leonte: Pe unii poate-i plictisesc cu textul asta...dar nu am ce face, ma intrebi si-ti raspund: am in spate ca un sac, l-as numi marsupiu, dar nu e corect...e ca un sac. Gol la inceput. Timpul trece, sacul se umple, il simt greu, imi bag mina in sac, pipai simt ce ma intereseaza scot afara, pun pe masa si ma minunez odata cu tine. Si tie nu-ti vine sa crezi. Si ma intrebi: bine dar cum ai gindit? Iar eu iti spun, inca o data: nu am gandit. Daca gandeam nu ma suspectam de blocaj. Ma concentram sa inovez. Si ma pricep, te asigur. Se numesc fiinte pentru ca sunt fiinte. Daca te uiti atent in sufletul tau vei vedea ca ai acolo numai fiinte, nu cafea, nu tigari, nu biciclete, nu pietroaie. Numai fiinte sau ceva legat de ele, dragi sau nu. Eu de ce as avea in sac altceva? Stii ce cred eu ca e un artist?

Ce? Vezi ca eu pun intrebarile...

Marius Leonte: Un om obisnuit, care vede mai mult decat ceilalti si are datoria cred, sa anunte ce observa. Acesta este singurul lucru care-l deosebeste de ceilalti.

Crezi ca viata are legatura cu arta? Sau mai bine zis crezi ca arta, asa cum o percep oamenii, are legatura cu viata?

Marius Leonte: La care intrebare sa-ti raspund? As incerca sa-ti raspund la intrebarea pe care, de fapt, ai vrut sa mi-o pui, sau mai bine zis am sa-ti dau un raspuns la amandoua. Nu se poate discuta de una fara cealalta, chiar daca vrem, chiar daca nu. Chiar daca percepem chiar daca nu. Viata fara arta este ca somnul fara odihna. Arta fara viata e ca iubirea fara sex. Sa fim seriosi, atentie mare in jurul tau si nu mai e nevoie sa ma intrebi nimic. Vezi, ma simt om cand ma ocup de sufletul meu. Sau de al tau. Numai atunci pot vorbi despre arta. Pai si despre viata .....nu-i la fel, dar sa-i lasam pe Liiceanu si ai lui sa ne vorbeasca despre ea....noi sa o facem. Fiintele mele.....ies din sac dar atentie la ele si dupa ce intra. Ele vin din viata. Mai mult, unele au nume...Calin, Dana, Diana, Simona.... Ma intrebi si tu tot felul...nu m-am gandit de mult la lucrurile astea. S-ar putea sa para aceste cuvinte intr-un fel... Eu iti spun ce simt si ce ce cred.

Esti un artist vandut?

Marius Leonte: Nu cred ca se poate vorbi despre piata de arta, daca asta este sensul intrebarii tale. In acest moment, in Romania, urasc sa vorbesc despre asta, insa am noroc ca m-a facut mama destept si ma vand singur. Sau cel putin creez contextul sa pot fi vindut. Si de cele mai multe ori imi iese. In Romania am reusit pe bune sa vind un singur desen. Pe care am cerut si am obtinut 300 de euro. In timp ce faceam poze la desenele mele pe care voiam sa le trimit in Olanda, s-a apropiat un domn care m-a intrebat cu sfiala daca sunt de vanzare. I-am raspuns ca da, dar nu pentru Romania. Si ca, daca vrea, il dau la juma de pret "de Olanda", pentru ca oricum galeristul imi ia jumatate. A scos 300 de dolari si mi-a luat desenul. Am fost fericit. Am aflat ca era inginer constructor structurist. Sunt convins ca nu ar da oricine 300 de dolari pe desenele mele. Am vandut in Olanda, la Kunstrai Amsterdam – targul de arta anual – unde peste 400 de galerii europene si-au prezentat artistii. Uite, daca nu ma crezi, cauta pe google Marius Leonte si poti sa te uiti la poze, daca nu intelegi olandeza.

Pai si cu Tuborg nu ai vandut?

Marius Leonte: Nu. Am folosit un truc. Atunci am vandut un motiv pentru un eveniment. De afara percepi lucrurile asa cum am si dorit. Ca m-a cumparat firma. Asa a perceput si galeristul meu de la Amsterdam. L-am intrebat cum de m-a ales tocmai pe mine. Si mi-a raspuns sec: "daca mergi la new york si gasesti pe teatrul national niste sculpturi, sigur omul care le a facut e important". Pentru mine nu e important sa fiu important. Eu sunt fericit ca omul isi doreste sculptura mea. Si pare-se ca si-au dorit-o, de vreme ce au cumparat-o. Vorbeam de truc....am vandut publicitate. Dar am fost multumit si cu asta, intr o buna zi, voi avea o galerie a mea. Si voi vinde arta.

Madalina Mitan