Aseara am avut privilegiul sa vad unul din cele bune concerte rock din ultimii ani. As fi spus cel mai bun, dar Muse -ul de anul trecut complica putin verdictul.

Show-ul de la Bucuresti face parte din Somewere Back In Time Tour 2008 – “cel mai mare turneu pe care Iron Maiden l-a facut vreodata”. E, a mai spus Bruce Dickinson, “un cadou special din partea noastra.”

Maiden propun in acest turneu varianta extinsa a unui posibil disc compilatie Best Of. Spectacolul lor trece prin toata istoria grupului, asa incat cele aproape doua ore fac un bun rezumat al super grupului heavy metal Iron Maiden .

Iar trupa se misca, si astazi, foarte bine. Vocalul Bruce Dickinson isi executa, neobosit, toate trucurile – alearga pe toata scena, sare de pe monitoare, flutura un imens steag Union Jack, si, ce e mai important, canta ca-n vremurile bune.




Face insa pauze intre cantece, dar reuseste sa le intoarca in favoarea lui – este un excelent comunicator cu publicul. Are umor si cate o mica poveste pentru aproape fiecare piesa din spectacol.

De la inceput avertizeaza locatarii hotelului din vecinatatea stadionului Cotroceni, oamenii de afaceri la costum, ca “the fuckin noise” va continua doua ore. Scena pare ca sare-n aer, energia celor 6 muzicieni molipseste imediat peste 22.000 de oameni si din difuzoare se-aud (excelent) piesele de rezistenta ale Fecioarei de Fier.

iron maiden la bucurestiTrupa e de nestavilit, desi, admite Dickinson, au cam baut c-o seara inainte. Se canta rock ca-n vremurile de aur ale heavy metal-ului, si aud Aces High urmat de 2 Minutes To Midnight. Suntem anuntati ca Maiden au cantat jazz la-nceput. Tobarul prea dezlantuit Nicko McBrain a determinat insa trupa sa schimbe radical macazul.




Zambesc, imi aduc aminte de liceu si de blugii pe care scriam cu pixul Iron Maiden . In jurul meu rockeri tineri, oameni in toata firea – unii poarta tricouri cu Maiden, altii, veniti probabil direct de la birou, sunt la camasa si pantaloni de stofa.

O doamna respectabila trecuta de 50 de ani, ma da laoparte sa vada mai bine ce se-ntampla pe scena. Usor mai in fata, cinci pletosi par intrati in transa. Isi scutura pletele si, din cand in cand, se-mbratiseaza de fericire.

Asta e – fericire generala la Iron Maiden . Cum sa nu pleci impacat de-acolo, cand ti s-a cantat The Number of the Beast, Can I Play With Madness , sau Rime Of The Ancient Mariner (insotit de o poveste cu un carnat si-o bucata de albatros gasita in el, ha ha!)?

Sunetul e dens, sec, plin de forta si direct. Sunt 6 artisti pe scena – Iron Maiden au venit intr-o forumula de zile mari: basistul Steve Harris, bateristul Nicko McBrain, chitaristii Dave Murray, Adrian Smith si Janick Gers, plus, mai dement decat toti - vocalistul Bruce Dickinson. Urca scari, alearga, poarta o masca mortuara, pelerina sau uniforma militara.

Dar dincolo de prestatia trupei, spectacolul vizual e demential. Scena – folosita pe vremuri in turneul Powerslave, e decorata egiptean. Se-aprind flacari, artificiile explodeaza de cateva ori iar mascota trupei apare uriasa deasupra tuturor, in varianta mumificata. Dar Monster Eddie mai vine odata, si de data asta, de-adevaratelea.

Bestia, desenata pe vremuri de (pe-atunci studentul) David Brown, se plimba dintr-o parte in alta a scenei. Cyborgul Eddie are cel putin patru metri inaltime, ii sacaie putin pe chitaristi. Are o arma intr-o Mana , cu cealalta mimeaza masturbarea dupa care iese agale din cadru.

Maiden canta pe final Hallowed Be Thy Name, si, asa cum s-a intamplat pe tot parcursul concertului, lumea ii sustine din toate puterile. E una din cele mai frumoase atmosfere peste care-am dat la un concert din Romania. Bucuria se prelungeste intr-o hora, incinsa de cateva zeci de spectatori pe gazonul stadionului Cotroceni, imediat dupa concert.

A fost un final grozav pentru seria de evenimente Emag!c Summer Fest, ce a mai adus in Bucuresti Metallica , Lenny Kravitz si, din alt film, Kylie Minogue.

Sursa: BestMusic.ro