8.000 de albume vandute in doua saptamani si ajungi pe prima pozitie a topului vanzarilor de discuri din Romania!

Cu o conditie: DACA MORI! Trist, dar adevarat. Mi se pare bizar ca s-a ajuns ca in anul 2010 sa citim o stire care anunta ca moartea unui artist a crescut vanzarile de albume la, atentie, 8.000 de exemplare.
 
Acum 12 - 13 ani, baietii de la B.U.G. Mafia se jucau cu cifrele astea in 24 de ore.

Cred si din portbagajul masinii vinzi mai multe discuri daca iti faci timp si te afisezi cu una bucata boxa, o statie si un microfon in fata liceelor.

Si atunci ce sens mai are sa semnezi un contract cu o casa de discuri cata vreme ti se garanteaza un tiraj de 3.000 de bucati? Care-i spilul? Ca dau un comunicat de presa si te baga pe gat la cateva emisiuni tv?

Sa ma ierte Dumnezeu dar un comunicat de presa se poate scrie usor, iar la emisiuni poti ajunge si fara casa de discuri.

Aici nu vorbim doar despre un virus generat de piraterie, virus ce a dus la moartea subita a industriei muzicale, ci si despre producatori. Ei sunt in mare parte vinovati pentru starea de fapt in care s-a ajuns.
 
E misto sa semnezi 100 de artisti si sa ai un singur PR pentru toti, nu-i asa? E clar ca din aia 100, 3-4 se vand cat de cat, iar ceilalti sunt blocati si nu fac niciun cacat, dar raman blocati.

Aceasta stare de fapt a pus botnita creatiilor muzicale de valoare pentru ca doar aparent valoarea a fost sprijinita de acesti bijnitari de chiloti in ultimii 15 ani.

In aceste conditii, faptul ca un artist vinde 8.000 de albume dupa ce moare nu ar trebui sa ne socheze.

Si totusi e trist ca nici macar moartea nu mai vinde albume.

Andrei Vulpescu

P.S.: Cu toate acestea, poate ca era nevoie sa se ajunga in acest punct pentru ca acea idee de industrie sa-si puna in sfarsit bazele asa cum este normal. E clar ca s-a ajuns intr-un moment 0 in care tot ce a fost pana acum trebuie sa dispara, iar tarabagii sa fie inlocuiti de oameni care intr-adevar se pricep la muzica.