Se vinde din ce in ce mai putina muzica, dar in Romania nu exista magazine serioase de muzica!

Ce inseamna asta? Un spatiu intins pe doua-trei nivele, unde artisii de la o singura litera se intind pe suprafata ocupata acum la noi de tot raionul cu CD-uri. Intr-un astfel de loc ar trebui sa poti asculta ce cumperi, inainte sa dai banii. Un titlu strain costa peste 60 RON, ori nu scoti suma asta din buzunar doar fiindca-ti place coperta albumului.

Dar mai aud inca un raspuns de genul – "daca-l desigilam pentru dvs, nu-l mai cumpara nimeni". Ce noroc pe mine ca jeans-ii sunt desigilati si pot sa-i probez inainte sa bag mana-n portofel!
Nu ma intereseaza asta. Afara se poate. Asculti muzica trei ore, si, daca-ti place ceva, cumperi. Daca nu, nu.

Nu gasesti un titlu? Intreaba vanzatorul. In Paris isi verifica stocul si-ti spune in cate zile ti-l poate aduce. La noi, cu o privire din care deduci ca e din alt film, iti spune ca … n-are.

Inainte sa scriu textul asta, am aruncat o privire pe un magazin online. Am cautat Marilyn Manson, Wu-Tang Clan si Alice Cooper – oamenii astia care-au scris istorie vor canta in Romania. Surpriza, n-am gasit nimic. NIMIC. Scria in schimb mare, la vedere – cauta in peste 7000 de albume! E mult 7000 de albume? E de doua ori colectia mea de-acasa. Si asta e un magazin…

Sa nu am de unde sa cumpar muzica inseamna sa raman pana la urma incult. La radio si tv primesc foarte putin. Ca diversitate stilistica, trei genuri – pop, dance si r&b. Cateva zeci de titluri rulate in mod curent. Noroc cu avalansa de concerte din anul asta, caci, daca vreau sa-mi satisfac pofta la shopping de discuri, ar trebui sa-mi pun pofta-n cui.

Sau, sa intru pe DC++?? Dar vai, asta e ilegal!

Tiberiu Crisan
Bestmusic