Andrei Gabriel Plesu (n. 23 august 1948, Bucuresti) este un scriitor si eseist roman, estetician si istoric al artei. A fost ministrul Culturii (28 dec. 1989 - 16 oct. 1991) si ministrul Afacerilor externe (29 dec. 1997 - 22 dec. 1999).

Cercetator la Institutul de Istoria Artei, participa alaturi de Gabriel Liiceanu la seminariile private tinute de Constantin Noica la Paltinis. Incadrabile in prealabil preocuparilor conexe istoriei si teoriei artei, volumele, studiile si cronicile sale din presa timpului isi largesc treptat tematica inspre domeniul moralei si al antropologiei culturale, recomandandu-l imediat, prin percutanta ideilor si luxurianta stilului, drept unul dintre cei mai captivanti eseisti ai vremii.

In urma scandalului „meditatiei transcendentale”, „afacere” baroca instrumentalizata de puterea comunista pentru a compromite intelectualitatea vremii, este „exilat” la Tescani si i se ia dreptul de semnatura. Dupa prabusirea regimului comunist, infiinteaza institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturala Dilema (azi, Dilema veche) si accepta in diverse perioade o serie de functii publice.

Ca scriitor, inregistreaza un important succes de stima si de public cu volumele Minima moralia (1988), Jurnalul de la Tescani (1993) si Despre ingeri (2003). Contrastul formal intre o problematica grava (cu deosebire morala, teologica si existentiala) si abordarea ei relaxata, adesea ludica si de o frapanta veracitate, constituie elementul determinant al stilului sau de autor.