Actor francez nascut la 30 iulie 1948 la Casablanca, in Maroc, Jean Reno este provenit din parinti andaluzi, fugiti in Africa de Nord pentru a scapa de dictatura lui Franco.

Jean Reno, nascut Don Juan Moreno y Jederique Jimenez, urmeaza cursurile Conservatorului din Casablanca inainte de a se instala la Paris in 1970. Debuteaza in cinema ca figurant in 1978 in “Ipoteza tabloului furat” a lui Raul Ruiz.

Intalnirea cu Luc Besson in 1980, pe atunci prim asistent in Les Bidasses aux grandes manoeuvres se dovedeste decisiva. Producatorul il distribuie in “Penultimul” (1981), un scurt metraj care prefigureaza primul sau film, “Ultima lupta”, turnat in 1983.

Apoi Luc Besson ii incredinteaza un mic rol in “Subway” in 1985, pentru a-l distribui ulterior in Marele albastru (1988) si Nikita (1990) si a-l face un adevarat erou in Leon in 1994.

Spre sfarsitul anilor ’90 se orienteaza spre comedia populara, legand o colaborare fructuoasa cu Christian Clavier, caruia ii da replica cu 5 ocazii in “Operatia corned-beef”(1991), saga medievala a vizitatorilor (“Vizitatorii”, “Culoarele timpului – vizitatorii 2” si “Vizitatorii in America”) si “Ancheta corsicana”(2004), adaptare a celebrelor benzi desenate ale lui Petillon.

Parand un dur cu sange rece in filmele de tandem, el ii are ca parteneri de joc pe Patrick Bruel in “Jaguarul” (1995) si pe Gerard Depardieu in “Tais-Toi ! – Ciocu' Mic!” (2003), doua filme semnate de Francis Veber.

In 2001 incearca o incursiune in comedia sentimentala “Decalaj orar”, dar nu se bucura de prea mare succes.

Impreuna cu Gerard Depardieu, pe care l-a avut si partener la filmari, este unul din putinii actori francezi care au avut o cariera veritabila peste Atlantic. Astfel s-a obisnuit cu “masina hollywoodiana” in echipa de soc din “Misiune imposibila” (1996), luptandu-se cu Godzila (in 1998, film de Roland Emmerich) si facand pe spionul in compania lui Robert de Niro in “Ronin”.

La intoarcerea in Franta este preocupat de universul scriitorului Jean-Christophe Grangé, imprumutand de doua ori fizicul sau masiv (are 1,91 m inaltime) pentru a da nastere comisarului Pierre Niemans in “Rauri de purpura” (2000) si continuarea acestuia “Ingerii Apocalipsei” (2004) si apoi in “Imperiul lupilor” (2005) ale lui Chris Nahon.