Desi a devenit o figura cunoscuta in zona Glasgow, intentia lui Loach nu a fost ca My Name Is Joe, Sweet Sixteen si Ae FondKiss/Un sarut tandru sa fie o trilogie, un nou unghi definitoriu al variantei moderne a experientei scotiene.  "Sunt, sper, trei filme reprezentative, trei povesti diferite, care descriu viata din vestul Scotiei."

Tariq Khan, spre deosebire de predecesorii sai cinematografici, nu face parte din patura de jos a societatii sale.  "El este destul de intreprinzator.  Are radacini taranesti si a reusit sa faca bani cu magazinul sau si totusi nu face parte din clasa de mijloc.  Clasa de mijloc tinde sa dispretuisca pe cineva ca Tariq."  Confortul material ii aduce lui Tariq un anumit grad de siguranta, chiar consolare, dar, in cele din urma, miza in acest caz este mult mai putin tangibila decat banii dar cu mult mai multe implicatii.  "Este un film despre oameni care se autodefinesc."

Loach si Laverty au insistat asupra premizei de baza a povestii de dragoste  proiectata pe fundalul comunitatii asiatice din Glasgow, trecand printr-o serie de schite de de scenariu pana cand forma filmului a inceput sa devina evidenta.

"Dar oamenii sunt cei care ii dau viata.  Cand ai un personaj intr-un scenariu, exista mereu destul spatiu in interiorul personajului, pentru ca persoana reala, tri-dimensionala sa isi gaseasca locul.  Cateodata persoanele reale aduc personajul catre ceea ce sunt ele in realitate." 

Pe masura ce distributia prindea forma, lui i-a placut faptul ca, desi Casim si fratii lui erau imediat perceputi ca fiind outsideri, de fapt Eva cea nascuta in Irlanda era imigranta.

Comunitatea asiatica din Glasgow era, recunoaste Loach, "o lume despre care nu stiam prea multe. A trebuit sa mi se puna si sa pun o multime de intrebari, sa-i inteleg pe ceilalti si sa gasesc punctele comune.

Descoperi ca politica de baza a familiilor este aceeasi in esenta – diferenta consta in felul in care acestea sunt exprimate.  Pentru a intelege bine acest lucru, trebuie sa asculti, si sa intrebi in continuare cum ar trebui spuse lucrurile.

Speranta mea este aceea ca oamenilor le va placea complexitatea ce reiese din a nu sti ce sa-ti doresti, ca rezultat.  Sper ca le va pasa ce se intampla cu personajele si sper ca le va face placere sa se gandeasca la ce au vazut."