Cu toate ca a "digerat" muzica clasica de mic copil, Nigel Kennedy a avut intotdeauna o inclinatie speciala catre jazz. In perioada in care a studiat la scoala lui Yehudi Menuhin, intr-una din zile a primit vizita neasteptata a unei legende a jazzului : Stephane Grapelli - el este cel care i-a atras atentia asupra potentialul enorm al viorii.

"Grappelli a venit pe la scoala noastra cand eu aveam 11 sau 12 ani, si vizita asta e cea care mi-a deschis ochii asupra posibilitatilor viorii de a improviza diverse forme ale muzicii", isi aduce aminte Kennedy.

"Grapelli ne-a intrebat - Vrea cineva sa cante? Eu aveam deja vioara la mine asa ca am raspuns afirmativ. S-a bucurat foarte mult ca cineva mai tanar cu trei generatii era interesat de acest gen muzical".

Noul album dublu lansat recent de Kennedy are un titlu extrem de neobisnuit si totusi normal - UN Album Foarte Frumos - si marcheaza cea mai indrazneata "excursie" a lui Kennedy in jazz de pana acum.

Albumele sale anterioare de gen, Blue Note Sessions ( 2006 ) dar si Nigel Kennedy Plays Jazz din 1999 au pus accentul pe intepretarea compozitiilor unor maestrii ai repertoriului de jazz. Prin noul sau album, Kennedy revine si in calitate de compozitor, dar si de improvizator.

"Intr-un fel mi-am anuntat intentiile de cand cu albumul Blue Note. Am avut o ocazie fantastica de a lucra cu muzicieni celebri ca Jack de Johnette, Ron Carter si sa le vad atitudinea in timp ce muncesc: sa ai 60 sau 70 de ani si sa fii in stare sa te dedici complet muzicii fara sa-ti pese daca cineva sapa o piscina in fundul gradinii tale sau ceva asemanator..."

Chiar daca e britanic pur sange, Kennedy lucreaza cu echipa sa de muzicieni polonezi recrutati in orasul sau de adoptie - Krakovia - unde petrece cea mai mare parte a anului alaturi de sotia sa, Agnieszka.

"Krakovia reprezinta inima scenei de jazz poloneze, un oras respectat in intreaga lume.

Aici poti intalni muzicieni de jazz care canta toata noaptea, iar eu locuiesc la 200 de metri de cel mai apropiat club de jazz. Imi aleg fiecare coleg de scena pentru calitatile sale speciale, de aceea trupa suna minunat de bine.

Cantam impreuna cam 4-5 luni din an, restul anului ei cantand alaturi de muzicieni din Polonia sau din alte tari."

A Very Nice Album - UN Album Foarte Frumos - ii reuneste pe cei cinci din Cvintetul lui Kennedy si le ofera ocazia sa straluceasca pe acest album - bateristul Pawel Dobrowolski, basistul Adam Kowaleski, pianistul Piotr Wylezol si saxofonistul Tomasz Grzegorski.

Kennedy recunoaste ca "unii oameni pot sa nu numeasca toate piesele de pe album ca fiind jazz". Ritmurile trec prin blues si bebop, balade si bosanove, chiar si Jimi Hendrix, Doors, sau ... Maria Tanase. La Bucuresti, Kennedy va canta minim 3 ore fara pauza.

Privind inapoi, Kennedy isi aminteste de profesoara sa de la prestigioasa Scoala Juilliard din New York, Dorothy Delay.

Aceasta il atentiona asupra pericolelor interpretarii jazzului, dupa ce a fostinvitat chiar de Stephane Grapelli pe faimoasa scena de la Carnegie Hall. Dorothy Delay spunea " Nu canta jazz pentru ca daca te aude un director de casa de discuri, te va taia pe veci de pe lista celor care-si doresc o cariera pe muzica clasica. Si asta imediat !!!"

Cu toate acestea, baiatul de 16 ani a inteles ca oferta lui Grapelli era prea pretioasa pentru a o refuza. " Nu as fi ratat asa ceva niciodata - sa cant cu cel mai mare violonist de jazz din lume, pe una din cele mai prestigioase scene.

Daca nu as fi facut-o, as fi regretat toata viata. Pe termen scurt, se pare ca profesoara mea a avut dreptate - in viata mea a avut loc un mini-dezastru, dar acum ma aflu intr-un studio facand exact genul de muzica pe care mi-l doresc"

Sursa: MediaServices Events