In 1957, intr-un cartier periferic din Napoli, se nastea Gaetano D’Angelo, cunoscut ca artist sub numele de "Nino". Primul nascut intr-o familie numeroasa, Nino incepe sa fredoneze primele melodii pe genunchii bunicului, mare pasionat de muzica napoletana.

Adolescent fiind, Nino nu se lasa influentat de curentul Beatles sau de spiritul muzicii anilor ’60, ci ramane devotat radacinilor sale napoletane. Potentialul lui Nino este descoperit de fratele Raffaello, un calugar capucin, in timpul unui spectacol de amatori din parohie. Astfel, Nino incepe sa participe la toate festivalurile din Napoli si in scurt timp devine unul dintre cei mai cautati cantareti din zona.

In 1976, finantat de familie, Nino scoate primul sau disc single "A storia mia", pe care il vinde chiar el, din usa in usa. Succesul acestui disc intrece orice asteptari si astfel se naste ideea de a realiza sceneta cu acelasi titlu, careia ii urmeaza apoi altele: "L'onorevole", "E figli d 'a carita", "L'ultimo Natale e papa mio".

Primul contact cu lumea filmului are loc in anii ’80, cu filmul "Celebrita", caruia ii urmeaza alte pelicule de mare succes: "Lo studente", "l'Ave Maria", "Tradimento e Giuramento".
In 1981, scrie "Nu jeans e na maglietta", melodia care il consacra. Dupa realizarea filmului cu titlu omonim, succesul lui Nino devine incontestabil.

Participarea in 1986 la Festivalul de la San Remo, cu melodia "Vai", aduce artistului primul contract cu o casa de discuri. Seria de filme continua: "Discoteca", "Uno scugnizzo a New York", "Popcorn e patatine", "L'ammiratrice", "Fotoromanzo", "Quel ragazzo della curva B", "La ragazza del metro", "Giuro che ti amo".

In 1991, afectat de disparitia parintilor sai, Nino trece printr-o perioada dificila, urmata de schimbari majore ale stilului. Astfel se nasc: "E la vita continua", "Bravo ragazzo" si mai ales "Tiempo", cel mai bine vandut si apreciat disc. Urmarea acestui pas important in cariera sunt noile propuneri de colaborare in teatru si film, ca recunoastere a valorii artistului.

Astazi, D’Angelo este considerat unul dintre promotorii curentului muzical ce imbina stilul popular si sonoritati pline, cu acorduri de jazz si muzica etnica. In 1998, impreuna cu Piero Chiambretti, prezinta spectacolul rezumat al festivalului de la San Remo iar un an mai tarziu, revine pe aceeasi scena in calitate de cantaret, cu melodia "Senza giacca e cravatta". "Terra Nera", album lansat in 2001 se bucura de un record de vanzari si de aprecierea criticilor. La editia din 2002 a festivalului de la San Remo, Nino D’Angelo a participat cu melodia "Mari", inserata in compilatia "La Festa", publicata pentru a celebra cei 25 de ani de cariera ai artistului.