Una dintre cele mai impozante si indragite trupe ale tuturor timpurilor, originile Deep Purple pot fi regasite la Cambridge High School unde Syd Barrett (nascut Roger Keith Barrett, 6 ianuarie 1946, Cambridge, Anglia; chitara/vocal), Roger Waters (nascut pe 9 septembrie 1944, Great Bookham, Cambridge, Anglia; bas/vocal) si David Gilmour (nascut pe 6 martie 1944, Cambridge, Anglia; chitara/voce) fusesera colegi si prieteni. Reciproc implicandu-se in muzica, Barrett si Gilmour intreprind un turneu european ca urmare a admiterii acestora la Scoala de Arta Camberwell din Londra. Waters studia arhitectura la Regent Street Polytechnic. Formeaza o trupa R&B, Sigma 6 alaturi de colegii sai de facultate, Nick Mason (nascut pe 27 ianuarie 1945, Birmingham, Anglia; tobe) si Rick Wright (nascut pe 28 iulie 1945, Londra, Anglia; clape). In formula initiala mai facea parte si basistul Clive Metcalfe, chitaristul favorit al lui Waters in acea perioada si pentru scurta vreme Juliette Gale (care ulterior se marita cu Wright). Intr-un final Brian Close il inlocuieste pe Metcalfe la chitara solo. Cu Waters la bas, trupa isi schimba numele initial in T-Set si mai apoi in (Screaming) Abdabs. Waters il invita pe Barrett sa li se alature insa inclinatia spre blues, pop si misticism se opunea cu stilul lui Close. Abdabs se destrama la sfarsitul lui 1965. Aproape instantaneu Barrett, Waters, Mason si Wright revin la numele de Pink Floyd Sound, nume sugerat de Barrett dupa un album al muzicienilor de blues din Georgia, Pink Anderson si Floyd Council.

Cvartetul incheie un contract cu studioul Thompson Private, companie care avea sediul in pivnita unei case. Aici inregistreaza doua cantece: "Lucy Leave" o piesa a lui Barrett, amestec interesant de pop si R&B si o versiune a piesei lui Slim Harpo "I’m A King Bee". Desi rudimentare, ambele piese indica un scop clar. Renuntand de aceasta data la sufixul "Sound" Pink Floyd devine centrul atentiei la London Free School. Organizatie reprezentativa pentru muzica underground, aceasta asociatie fondata in colaborare de John "Hoppy" Hopkins, Pete Jenner, Andrew King si Joe Boyd contribuie la aparitia primei publicatii britanice in materie de muzica alternativa - "International Times". Ziarul este lansat la Roundhouse in Londra pe 15 octombrie 1966, eveniment la care a cantat Pink Floyd. In luna decembrie, trupa aparea constant la clubul UFO de la Tottenham Court Road, oferind miscarii psihedelice britanice improvizatii si un spectacol de lumina la mare inaltime. Co-fondator la UFO, Boyd le asigura baietilor un contract la EMI Records. Surprinzator melodiile ale caror muzica si versuri sunt compuse de Barrett sunt diferite fata de sunetul live al trupei. "Arnold Layne", povestea unui travestit, scapa atentiei criticilor si devine o piesa de top 20. "See Emily Play", denumirea oficiala fiind "Games For May", este compus in onoarea unui eveniment gazduit de trupa la Queen Elizabeth Hall si ajunge pe locul 6 in luna iunie 1967. Ii urmeaza "The Piper At The Gates Of Dawn" care contine "Summer Love".

Succesul in topuri ii lanseaza in turnee, inclusiv o calatorie alaturi de Jimi Hendrix, care,din pacate, combinata cu un turneu american ii afecteaza sanatatea si asa fragila a lui Barrett. Toate aceste probleme se amplifica in urma consumului exagerat de halucinogene, in repetate randuri cantand pe scena in stari grave si dand interviuri de o incoerenta cumplita. Peste ani, Kurt Cobain ii va calca pe urme. "Apples And Oranges" a adunat noi fani dar a speriat in egala masura, piese precum "Vegetable Man" sau "Scream Thy Last Scream" au fost considerate nepotrivite spre a fi lansate. Temandu-se de soarta colegului lor si intuind un posibil final pentru trupa il aduc pe Dave Gilmour in luna februarie 1968. Intentia de a-l pastra pe Barrett doar pentru a compune, fara sa participe la turnee nu se dovedeste a fi o alegere potrivita si acesta isi anunta plecarea in luna aprilie. Barrett va urma o cariera solo uimitoare, in ciuda duratei scurte.

Desi despartiti de principalul lor compozitor, Pink Floyd finalizeaza inregistrarea lui "A Saucerful Of Secrets". O piesa originala Barrett, "Jugband Blues" si alte doua piese printre care si "Set The Controls For The Heart Of The Sun" devin hituri. Piesele "It Would Be So Nice"(o piesa originala Wright) si "Point Me At The Sky" sunt lansate fara succes. Coloana sonora "More" ii permite lui Waters sa isi manifeste talentul in vreme ce "Ummagumma" (partial live, partial studio) se situeaza in fruntea avangardei space-rockului anului 1969. Incepand cu acest moment Pink Floyd devine o atractie totala strangand pana la 100.000 de spectatori la concertul lor gratuit din 1970. O alta aparitie live importanta este concertul din craterul vulcanic de la Pompei, devenind subiectul unui film.

"Atom Heart Mother" este un experiment curajos, realizat in principal prin colaborarea compozitorului Ron Geesin. Coperta albumului era prima care nu ilustra imaginea trupei. Muzica de pe "Meddle" contine piese clasice, in special "One Of These Days" si "Echoes"; din pacate succesul acestuia este minim. Cea mai apreciata colectie a lui Pink Floyd este cea din 1973 – "Dark Side OF The Moon", marcand implicarea lui Waters in scrierea versurilor si evidentiind calitatile de chitarist ale lui Gilmour. Produs impecabil, cu o atentie deosebita acordata efectelor stereo, albumul avea sa devina unul dintre cele mai mari vanzari dintotdeauna, depasind 27 de milioane de copii. Clasarea lui in Billboard a durat mai bine de un deceniu, prin piesa de omagiu la adresa lui Barrett, "Shine On You Crazy Diamond". Se pare ca in timpul sesiunilor de inregistrare Barrett si-ar fi facut aparitia la studio, doritor sa contribuie insa intr-o stare deplorabila. "Have A Cigar" se bucura de influenta lui Roy Harper. Desi mult mai slab comercializat in comparatie cu predecesorul sau, "Animals" din 1975 este totusi considerat de marii sustinatori ai trupei albumul reprezentant al celor de la Pink Floyd. Productia constituie un atac impotriva campaniei "clean-up television" condusa de catre Mary Whitehouse; porcul gonflabil zburator de pe coperta discului devenind simbol Pink Floyd. Piesele "Sheep" si "Dogs" sunt prelucrari ale unor materiale mai vechi. Pink Floyd a ramas in istoria miscarii punk din 1977.

La sfarsitul anului, Nick Mason produce "Music For Pleasure" pentru cei de The Damned. Atat Wright cat si Gilmour lanseaza albume solo in 1978 in paralel cu intensificarea zvonului ca urmeaza o dezmembrare. Cu toate acestea, in 1979, Pink Floyd lanseaza albumul "The Wall" care se claseaza pe locul doi ca vanzari, dupa "Dark Side Of The Moon". "The Wall" este o manifestatie muzicala impotriva sistemului anti-educational; "Another Brick In The Wall" reintroduce trupa in topul britanic al single-urilor si le aduce pe primul loc in topuri. "The Wall" devine subiectul unui spectacol de scena, in 1982 urmandu-i un film cu Bob Geldof si o animatie senzationala, rezultatul muncii lui Gerald Scarfe, responsabil si de coperta albumului.

Acest succes insa nu a reusit prea mult sa aplaneze conflictele din interiorul trupei. Wright pleaca in 1979. Nemultumiri legate de latura financiara si de drepturile ce le revin compozitorilor - Gilmour considerand ca nu i-a fost recunoscuta contributia la "The Wall" - au tulburat linistea grupului. Spre surpriza multora in 1983 lanseaza un nou album. "The Final Cut" continea piese compuse pentru "The Wall" insa respinse de trupa. Contributia lui Mason este minima, Gilmour arata un interes scazut, cerand in cele din urma ca piesele ce ii revin de pe acest album sa fie retrase; dezmembrarea lui Pink Floyd nu mai este un secret pentru nimeni. O piesa de pe acest nou album ajunge in topul britanic 30, "Not Now John", insa publicul incepe sa uite de existenta trupei. Un an mai tarziu Waters porneste o cariera solo. Atat Mason cat si Gilmour lanseaza albume solo, dar fara succes.

In 1987 atat Mason cat si Gilmour hotarasc sa isi reia activitatea impreuna sub numele de Pink Floyd. Rick Wright se intoarce si el, chiar daca de data aceasta ca membru platit. Waters ii da in judecata dar rezultatul procesului este acela de a permite folosirea temporara a numelui. "A Momentary Lapse Of Reason" suna a Pink Floyd in ciuda faptului ca Wright si Mason nu sunt prezenti. In locul lor Gilmour apeleaza la muzicieni de studio, printre ei Phil Manzanera de la Roxy Music. In luna septembrie a aceluiasi an organizeaza un turneu mondial, ce se deruleaza pe parcursul a 12 luni cu 200 de concerte. Un album live, "Delicate Sound Of Thunder" incearca sa marcheze renasterea Pink Floyd si reconfera incredere lui Wright si lui Mason. Entuziasmat, Waters initiaza un proiect de adaptare a albumului "The Wall" prin contributia unor artisti cunoscuti, organizand un concert live in 1990 la ramasitele zidului Berlinului. In ciuda mediatizarii internationale, spectacolul nu si-a atins scopul.

In 1994 fostii sai colegi lanseaza "The Division Bell", o colectie care ajunge sa fie una dintre cele mai mari realizari ale trupei. Cu Wright ca membru cu drepturi depline si Mason, trupa pleaca in alt turneu. De asemenea prezinta si cel mai spectaculos joc de lumini din intreaga lor activitate. Critica muzicala este entuziasta confirmand ca trupa a supravietuit inca o data pierderii unui alt membru de baza. "Pulse" se bazeaza pe succesul turneului fiind un album de mare succes.

Sursa: Bestmusic