Jazz-ul reprezinta o inventie americana a secolului XX. Sunetul jazz-ului este un fel de "arta moderna" a muzicii.

In cei 80 de ani de existenta, William "Count" Basie a extins si sustinut notiunea de arta in ceea ce priveste jazz-ul, astfel ca mostenirea pe care el a lasat-o, a facut din muzica lui o adevarata institutie americana in randul  cunoscatorilor din intreaga lume.

Politicosul domn "Count", prin intermediul motiunilor si conversatiilor sale muzicale la pian, a reusit sa faca o paralela prin care sa exprime conceptia personala asupra vietii.

William Basie, originar din New Jersey  - Red Bank, a crescut cu tempo-uri din "epoca stilului swing" din New York, cu formatii live care umpleau salile de bal cu ritmuri de dans.

Spre sfarsitul zgomotosilor ani ’20, orasul Kansas a atras atentia asupra muzicii jazz, acel nou val de muzica.
 
Tanarul pianist "Bill Basie" colaboreaza pentru scurt timp cu Blue Devils condus de Walter Page si se stabileste o colaborare permanenta cu The Benny Moten Orchestra.

Expertii in jazz sustin ca perioada cu Basie la clape reprezinta mometul in care Motens Band isi primeste binemeritatul loc in istorie, incepand single-urile lansate in 1932.

Trei ani mai tarziu, odata cu moartea subita a lui Benny Motens, Basie devine succesorul acestuia in ceea ce priveste coordonarea trupei.

In perioada in care trupa sa detine un contract de exclusivitate cu Reno Club din Kansas, Basie preia numele de "The Count". Munca asidua din fiecare noapte, banii putini, multe ore de repetitii, eforturi si sacrificii care au condus catre succesul trupei.

Directia stabilita de "The Count" in ceea ce priveste trupa sa, scoate in evidenta potentialul imens al muzicii lor - potential privit ca un ingredient important pentru stilul inconfundabil. 

Maniera diferita de abordare impusa de "The Count" reuseste sa castige respectul concurentilor sai, afectiunea colegilor sai si contribuie la ascensiunea fulminanta a trupei sale.

Ignorand o jumatate de secol in care gusturile in ceea ce priveste muzica erau in continua schimbare, rabdarea si rezistenta The Count Basie Orchestra nu face altceva decat sa confirme geniul instinctelor lor muzicale. 

La nu mai mult de o luna de la debutul acestora din anul 1935, in cadrul Reno Club din Kansas se ascultau difuzari radio live ale The Count Basie Orchestra.

Fiind profund impresionat de muzica lor, criticul de jazz John Hammond a convins Music Corporation of America sa ii semneze, lucru care a adus Basie in Manhattan in anul 1936.
 
A urmat un contract de inregistrare cu celebra casa de discuri Decca, astfel incat reteta "radio sustinut de piese inregistrate", a adus popularitatea The Count Basie Orchestra in toata America. The Count Basie Orchestra erau ceruti peste tot, atragand din ce in ce mai multe persoane si de asemenea primind cereri de colaborare de partea solistilor.

Aparitia in filme si inregistrarile pe noile hi-fi LP, realizate in colaborare cu nume sonore: Ella Fitzgerald, Sarah Voughn, Joe Williams, Tony Benett si Frank Sinatra, exporta sunetul pendulat - specific pentru The Count Basie Orchestra - si in Europa si Orientul Indepartat.
 
Cererea pentru inregistrari si aparitii live devine una de proportii internationale. Razboiul coreean si declinul economic din 1950 a condamnat multe trupe mari, insa, in timp ce altii dispareau, cei de la The Count Basie Orchestra triumfau prin turnee europene, prin concerte sustinute la cererea reginei Angliei si prin bilete vandute integral timp de 13 saptamani la renumitul hotel Waldorf Astoria.

The Count Basie Orchestra numara nousprezece componenti hotarati sa sustina si sa duca mai departe aceasta "institutie" a Americii. Unii membrii sunt noi, totusi majoritatea e formata din cei alesi de insusi Count Basie. In continuare Count Basie Orchestra primeste numeroase invitatii din partea televiziunilor si cereri de a aparea in filme, a castigat toate festivalurile importante de jazz din lume cel putin o data si continua sa acumuleze premii si aprecieri speciale. 

Bill Hughes, sau "Mr. B" cum este numit de membrii mai tineri ai trupei, a intrat in formatia The Count Basie Orchestra in septembrie 1953 la recomandarea legendarului saxofonist / flautist Frank Wess.

Desi absolvise Howard University School of Pharmacy in 1952, fiind insa un trombonist autodidact, Bill a mai cantat alaturi de Frank in numeroase formatii conduse de acesta la faimosul Howard Theatre din Washington DC.

In aceeasi perioada Bill a fost invitat alaturi de Duke Ellington Orchestra, insa  a preferat Basie unde s-ar fi simtit mai confortabil alaturi de prieteni ca Frank, Eddie Jones si Benny Powell.

Bill a cantat pe pozitia de trombon - tenor, intr-un trio, alaturi de Henry Coker si Benny. Acesta formula a reprezentat cel mai aclamat trio de trombon, iar numele lor au primit numeroase voturi de popularitate in revistele cunoscute de jazz.

In aceasta perioada Bill a calatorit prin toata lumea cu Basie, orchestra ajungand atunci pentru prima data in Europa. Tot in acest interval Basie a inregistrat cele mai cunoscute hit-uri inclusiv "Shiny Stockings", "Corner Pocket" si celebra interpretare a clasicului "April In Paris".

In timpul in care a facut parte din orchestra Count Basie cat si dupa decesul lui Count, Bill a cantat la fiecare festival de jazz din lume, inclusiv la The Newport Jazz Festival of New Orleans, Montreal si Toronto Jazz Festivals si multe alte festivaluri, concerte, cluburi de jazz, in Germania, Australia, Orientul Indepartat, America de Sud, Caraibe si bineinteles in Statele Unite.

In afara de numeroasele inregistrari cu Count Basie si The Count Basie Orchestra, inclusiv in ceea ce priveste 15 din cele 18 premii Gammy castigate, Bill a inregistrat cu celebritati ca Ella Fitzgerald, Sarah Vaughn, Carmen McRae, Tony Bennett, Billy Eckstein, Frank Sinatra, Sammy Davis Jr., Lena Horne, Nat King Cole, Rosemary Clooney, sustinand de asemenea concerte impreuna cu toti cei enumerati mai sus. Bill a concertat si solo alaturi de alti maestrii ca Osie Johnson, Kenny Clark si Tee Carson.

Bill a onorat invitatia de a concerta comandata de Reginei Angliei in doua ocazii, precum si invitatia Printului Albert de Monaco si cea a Regelui Tailandei. A aparut de asemenea in doua filme, "Cinderfella" cu Jerry Lewis si "Sex and the single girl" cu Henry Fonda si Lauren Bacall, precum si in filmul biografic  "Last of the Blue Devils".

Din septembrie 1953 pana in septembrie 1957 - Bill a interpretat continuu impreuna cu The Count Basie Orchestra. Singura perioada de pauza in ceea ce priveste turneele a fost timp de 6 ani, pentru a putea sa-si creasca família, dar s-a intors pe drumul ales - cel al jazz-ului - in iulie 1963 unde a si ramas pana in prezent. Bill, supranumit "The Count" are un mariaj ce dureaza de 51 de ani cu sotia sa Dolores si locuieste in Staten Island - New York. Cei doi au impreuna 3 copii: David, Stephen si Gwendolyn, 6 nepoti si un stranepot.

Sursa: MediaServices Events