Narcisa Suciu, una dintre cele mai apreciate artiste, a mărturisit că a vrut să se călugărească la vârsta de 17 ani, la scurt timp după ce mama ei s-a stins din viață. Tatăl cântăreței nu a fost de acord ca fiica lui să se retragă la mănăstire.
„Eu nu văd mănăstirea ca pe un loc în care te ascunzi. Rămâne în calculul meu pentru la un moment dat. Poate nu săptămâna asta sau anul ăsta. Am și fost la Mănăstirea Bârsana și am stat o vreme cu maicile de acolo. M-a invitat maica stareță.
Eu văd mănăstirea ca pe un loc în care îți permiți să te uiți un pic în tine, să înțelegi mai bine lumea în care trăiești, să te apropii mai mult de Dumnezeu. Nu se poate călugări oricine, dar dacă te duci la poarta mănăstirii și mărturisești că vrei să rămâi acolo, te primesc.
Trebuie să te primească. E casa lui Dumnezeu și toată lumea trebuie să aibă acces acolo”, a dezvăluit Narcisa Suciu, la emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai”, citată de libertatea.ro.
Bunicul matern al cunoscutei artiste a fost un preot greco-catolic, acesta primind dezlegare de la arhiepiscop să facă chiar exorcizări.
„Bunicul meu era un preot la care era foarte multă lume. De la oameni foarte tineri, la cei mai în vârstă. A fost un om de care mi-a fost frică în momentul în care am făcut un copil fără să fiu căsătorită legal. Dar el mi-a spus: «Ai făcut cel mai bun lucru pe care puteai să-l faci!».
Am zis că, deși sunt așa cum sunt și am o problemă cu supunerea și cu ascultarea, poate că aș putea să-mi găsesc loc acolo. Mi s-a părut că e pentru mine (n.r. – când s-a dus, în tinerețe). Dar răspunsul episcopului a fost: «Nu știu dacă tu ești una dintre ele!»
Exorcizarea pe care o făcea bunicul nu e ca aceea pe care o vedem în filmele de la Hollywood. Sau la televizor. Exorcizarea reprezenta exact momentul acela în care un om ajungea la bunicul meu, îi spunea ce probleme are, iar el îi spunea ce are de făcut – mătănii, rugăciuni. Iar apoi îi pregătea o amuletă.
Nu era musai o cruciuliță, putea fi un medalion. Le făcea cu mâna și în lucrul manual punea toată energia lui pozitivă și se ruga în timpul acesta.
Când i-l dădea bolnavului, avea impresia că a pus în bucățica respectivă de lemn sau lut tot ce avea el mai bun. El întotdeauna m-a văzut așa cum eram. Întotdeauna mi-a zis că am un dar pe care puțini oameni din lume îl au. Și că dacă nu îl voi folosi ca să îi ajut pe cei din jur, o să mi se ia”, a mai spus Narcisa Suciu.
