Radu Cosașu, unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști sportivi, editorialist al Gazetei Sporturilor în ultimii 20 de ani, s-a stins din viață noaptea trecută la Spitalul „Elias” din București. Dumnezeu să-l odihnească!
Scriitorul şi publicistul Radu Cosaşu, (pseudonim al lui Oscar Rohrlich) s-a născut la 29 octombrie 1930, la Bacău. A urmat la București, Liceul Evreiesc (1940-1948), după care a frecventat cursurile Facultății de Litere a Universităţii din Bucureşti (1948-1949) şi cele ale Şcoalii de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1953).
Radu Cosașu, exclus din cauza originii „nesănătoase”!
A debutat la Revista elevilor (1948-1949), apoi a devenit redactor la Scânteia Tineretului (1949-1950). Din cauză că familia a emigrazat în Israel, el a fost considerat de origine nesănătoasă, fiind nevoit să ia o pauză de trei ani. A fost reangajat la Scânteia Tineretului ca reporter special. Între anii 1968 și -1987 a fost redactor la revista „Cinema”.
Între anii 1956-1968 publică volumele „Energii”, „Nopțile tovarășilor mei” și romanul „A înțelege sau nu”. Apare și volumul „Maimuțele personale” – „Proză pe care o consider adevăratul meu debut literar”.
Radu Cosașu a fost și un nuvelist apreciat, în special pentru ciclul autobiografic de nuvele „Supravieţuiri”, „Meseria de nuvelist”, „Ficţionarii”, „Logica”, „Cap limpede”.
A debutat în presa sportivă la Sportul”
Din 1969 a început să facă cronică sportivă sub pseudonimul Belphegor în ziarul Sportul. Începând cu 1970 îi apar volumele „Un august pe un bloc de gheață”, „Alți doi ani pe un bloc de gheață”, „Povești pentru a-mi îmblânzi iubita” și „Ocolul pământului în 100 de știri”. Rubrică permanentă în România liberă, „Telecinema” (care va dura 23 de ani). În 1993 a început să semneze rubrica „Din vieața unui extremist de centru”, încă de la primul număr al revistei „Dilema”. În 2002, prin rearanjarea cronologică a nuvelelor din seria „Supravieţuiri”, îi apare un prim volum dintr-un nou ciclu intitulat „Supravieţuirile” – „Rămăşiţele mic-burgheze”, urmat, în 2003, de un al doilea volum intitulat „Armata mea de cavalerie”. În 2016 i-a apărut la editura Polirom volumul „Viaţa ficţiunii după o revoluţie”.
La 30 martie 2004 a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, conferit de Preşedinţia României, iar trei ani mai târziu a primit și Premiul național pentru literatură acordat de Uniunea Scriitorilor, închinat întregii cariere.
O carieră încununată cu premii
Premiul „Ion Creangă” al Academiei (1973), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1971, 1981), Premiul „Felix Aderca” (1999), Premiul Naţional pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor (2007), Premiul pentru literatură la Gala Premiilor „Flacăra” (2010), Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, din partea revistei Observator cultural (2010).
La Gala Premiilor „Ioan Chirilă”, rezervate gazetarilor sportivi, din 22 noiembrie 2010, Radu Cosaşu a primit Premiul de excelenţă. Ultimul premiu primit a fost în 2022, pentru întreaga activitate, oferit de Asociația Presei Sportive.
Dumnezeu să-l odihnească!
