Am avertizat de la bun început că vor întinde la maximum data alegerilor! Sunt disperați că nu găsesc așa zisele dovezi și când unele reale apar, arată tot spre ei. Acum presa sistemului pretinde (pe surse) că UDMR și PNL ar vrea cât mai repede alegeri dar nu suntem toți proști, nici uituci. Ne aducem aminte de perioada de după 6 decembrie și declarația lui Ilie Bolojan care a spus clar că le vrea după Paște, sperând că valul de nemulțumire al românilor va scădea între timp. Nicușor Dan își dă mari aere de democrat, dar e, de fapt, părtaș la această încălcare grosolană a Constituției, la această lovitură de stat, el spunând că nu e de acord cu „urgentarea calendarului electoral” și că nu trebuie să ne grăbim. Iar candidatul real al PNL, dincolo de toate fumigenele mediatice, este Nicușor Dan, cel pregătit de Iohannis ca și urmaș al său la Cotroceni.
Nu aveam nicio așteptare de la PSD care prin vocea lui Lucian Romașcanu a arătat azi clar direcția: prezidențiale la toamnă sau … la anul și la mulți ani, când s-o termina procesul lui Călin Georgescu la CEDO. Măcar pesediștii nu se pretind democrați și pro-europeni decât atunci când sunt strânși cu ușa de către sistem să o susțină pe Lasconi. A fost o minciună organizarea de alegeri pe 23 martie/6 aprilie după cum nu cred că vor fi organizate pe 4 și 18 mai până nu văd Hotărârea de Guvern!
Să fie limpede: deși se pozează în „salvatorii” democrației, Bolojan și Nicușor Dan ar face exact ce au făcut judecătorii Curții Constituționale – ar interzice candidatura unor cetățeni pe baza unor probe fictive și ar anula alegerile doar pentru că nu le convine rezultatul votului. Pe 6 decembrie, când am expus planul lor de a-l face pe Nicușor Dan prezidențiabil cu scopul de a fi urmașul lui Klaus Werner Iohannis, TikTok mi-a șters clipul sub acuzația de „dezinformare”. Însă adevărul iese la suprafață, indiferent câte conturi mi-ar închide sau câte postări ar șterge.
Astăzi, îi vedem pe acești „campioni ai democrației” cum trag de timp și cer ca alegerile să aibă loc cât mai târziu. Potrivit declarațiilor liderilor din coaliție, care spun că nu vor campanie și nici alegeri în perioada sărbătorilor pascale, primul tur ar urma să aibă loc la finalul lunii mai, iar al doilea la începutul lunii iunie. Între timp, Klaus Iohannis rămâne în funcția de președinte al României, deși mandatul său trebuia să înceteze și la propriu, și la figurat. Va ajunge Iohannis, după calculele apărute în mass-media, să aibă mandate mai lungi decât Iliescu.
Tot ce-și doresc acești oameni este ca românii să-și uite supărarea, iar voința cetățenilor să fie diluată. Își imaginează, în naivitatea lor, că dacă mai trec câteva luni, oamenii nu vor mai fi revoltați și vor înghiți mai ușor abuzurile. Nimic mai fals!
Atunci când CCR a anulat alegerile și a blocat voința populară, Bolojan și Nicușor Dan n-au scos niciun cuvânt pentru a apăra democrația. Din contră, au aplaudat modul în care s-au călcat în picioare drepturile fundamentale ale românilor. Ba mai mult, dacă îi asculți cu atenție, realizezi că ar fi făcut la fel, invocând „probe” pe care nu le-a văzut nimeni vreodată. În loc să se opună unei decizii care sfidează votul a milioane de oameni, ei preferă să se asocieze cu gruparea care impune lovituri de stat mascate în „decizii constituționale”.
Românii vor alegeri libere, vor reluarea turului al doilea al alegerilor prezidențiale, iar toți cei care pun piedici democrației trebuie să-și asume răspunderea politică și morală. Nu e nimic democratic în a inventa pretexte pentru amânarea votului până după Paște. Nu e nimic democratic în a invoca tot felul de fantasmagorii pentru a împiedica lumea să-și exprime opțiunea. Acesta nu e un comportament de „oameni noi în politică” – e pur și simplu ipocrizie.
Sunt și voi rămâne la fel de ferm împotriva oricărei încercări de a anula votul românilor sau de a amâna alegerile după bunul plac al cuiva. Bolojan și Nicușor Dan, luați aminte: românii nu mai înghit povestea cu „suntem democrați” în timp ce, pe la spate, lucrați mână-n mână cu Iohannis și ai lui, pentru a vă asigura propriul confort politic.
