După ce a absolvit Școala vedetelor, Nadine a devenit vedetă peste noapte. Copilăria ei a fost însă extrem de grea.
Frumoasa Nadine nu poate uita trecutul. Prin ce momente cumplite a putut să treacă
Momentele cumplite prin care a trecut Nadine în copilărie nu le poate uita niciodată. Au rămas undeva într-un colț al sufletului și încearcă să le țină închise. Doar că uneori amintirile o răscolesc.
„Îmi amintesc că aveam 6 ani și atunci am intrat la orfelinat și am stat acolo câțiva ani. M-am simțit abandonată și am simțit un gol imens care nu se va umple. Simțeam că e o chestiune de timp, asta îmi dădea un confort în toată mizeria aia. Ne băteam foarte mult, pe săpun, pe lenjerii, pe mâncare.
Am devenit o bătăușă, am prins gustul, dar ăsta e nivelul la care ajungi acolo. Dacă nu vedeam sânge, nu mă opream. La școală eram izolați pentru că eram ăia de la casa de copii: aveam râie, păduchi, miroseam urât”, a povestit Nadine, citată de elle.ro.
Cine a părăsit-o la orfelinat
În timp ce toți bunicii își adoră nepoții și ar face orice pentru binele lor, pe Nadine chiar buna ei a fost cea care a aruncat-o la casa de copii. După ce mama i-a murit și tatăl a părăsit-o. „Tatăl meu era african şi mama româncă. Pe vremea lui Ceauşescu nu se puteau căsători, era un fel de concubinaj al comunismului. El a plecat în ţara lui, iar ea a rămas cu noi, doi copii negri şi fratele meu alb. Mama a murit tot din cauza sistemului, la un chiuretaj.
Bunica a luat decizia de a ne duce la casa de copii. Pe fiecare ne-a dus în altă casă de copii din cauza vârstei. Cel mai traumatizant a fost în prima zi, când mi-au luat hainele de pe mine şi mi-au dat hainele căminului. Am simţit o cumplită umilinţă, furie, nesiguranţă”, a spus vedeta, cu lacrimi în ochi.
